CU OCHII-N PATRU

La Multi Ani ...

Cuprins de momentul foarte apropiat de Ziua Mamei, m-am asezat in fata calculatorului hotarit sa transmit un mesaj cit mai emotionant din partea copilului catre mama sau a barbatului pentru sotia, mama a copilului. Dupa vreo 10 minute mi-am dat seama ca am o problema. Sentimentul zilei de 8 Martie nu ma cuprindea nicicum si nu intelegeam ce se intimpla. Mi-a luat mai bine de o ora sa inteleg si cind am facut-o m-am posomorit brusc si mi-am dat seama ca imi lipseste o parte din viata. Probabil nu sint singurul.
Disperat ca nu imi vine nici o idee legata de mama si ziua de 8 Martie, am incercat sa imi aduc aminte cum era in copilarie. Imaginea care mi-a venit in fata ochilor a fost destul de sumbra. O sala destul de mare, vopsita in verde urit, mirosind a var si cu citeva masute si scaunele scorojite. In zona, aproximativ 30 de tinci de 4-5 ani si o femeie care incerca sa fie vesela. Pe mese doua trei bucati de hirtie creponata, un strop de aracet care avea un miros intepator si cite o foarfeca ruginita. Am inteles ca e vorba despre o gradinita unde se pregateste ziua de 8 Martie. Programul cuprindea insa poezii de dragoste arzatoare pentru “Mama” noastra a tuturor, sotia raposatului Nicolae Ceausescu, si citeva cuvintele despre mama biologica, mult mai putin importanta in peisaj.
Am derulat rapid toata povestea in fata pentru a ajunge acasa si a schimba peisajul. Am gasit insa o alta imagine destul de rece. Un hol ingust, intunecat, mirosind a mucegai si cu aceeasi culoare sumbra si un pitic asteptind cu disperare sa vina mama. Era tirziu si intuneric atunci cind usa s-a deschis scirtiind si persoana mult asteptata a pasit inauntru, mirosind a balega si pamint. Piticul a inceput plin de speranta: “De ziua ta mamico, in dar ti-am adus inima, si crede-ma mamico, un dar mai frumos nu se putea”, dar vocea i s-a sfirsit inainte de a termina. Mama se uita absent incercind sa zimbeasca. L-a sarutat in graba pe frunte si i-a soptit un “Multumesc” din coltul gurii in treacat spre baie unde o astepta un morman de haine murdare.
Am mai derulat o data cu disperarea unui animal ranit si am gasit un cadru care imi placea. Un tinar aproape adolescent, intr-un apartament spatios, luminat din belsug, cu banane pe masa si un parfum scump legat intr-o fundita rosie. “Mami, eu ies cu baietii. Uite ce ti-am luat. Iti place? Ok. Atunci am plecat. Hai, pa”. Mama nu apuca nici macar sa multumeasca si usa grea din metal se trinteste in spatele tinarului.
Vreau sa derulez mai departe. Fara sa vreau ma opresc la o alta imagine. Asta trebuie sa fie cea potrivita! E un barbat tinar care intra intr-o florarie. Se apropie vioi se uite printre rafturi, ezita si intreaba cu o voce stinsa: “Ce aveti mai ieftin?” Vinzatoarea zimbeste amar si ii ofera trei garoafe scurte. “O suta de mii cu tot cu ambalaj”. Barbatul ofteaza, numara atent banii, ia buchetul si iese. Pleaca apoi cu pas domol incercind sa intuiasca cea mai buna abordare cu care sa explice un gest pornit din dragoste, dar trecut prin buzunar.
Nu mai vreau sa derulez. M-am saturat de Ziua Mamei. M-am saturat de lumea meschina, materialista si periculoasa din jur. Vreau sa ma intorc la acel 8 Martie pe care sa il pot visa cum vreau eu...